NEILS DEVINE NICOLE
"Acum pot sa fiu cine sunt cu adevarat"
 

*Articolul original, Neils werd Nicole,

a fost publicat in olandeza in noiembrie 2002 pe LGK T&T website

 
Tradus de Alina (din Romania)

 

 
 
Nicole este o fata de treisprezece ani. Dar in urma cu doar doi ani ea era un baiat pe nume Neils. El a hotarat, cand era foarte tanar, sa isi schimbe genul. Impreuna cu parintii lui, a decis sa inceapa sa traiasca precum o fata. Nicole se simte fata si iese pe strada ca o fata. Dar nu va putea face operatia de schimbare a sexului pana la varsta de optsprezece ani.
 
 
 

Inceputurile

"A fost o usurare pentru noi, acum doi ani, cand am primit rezultatele investigatiei psihologice a lui Neils la Centrul Medical Universitar' povesteste Greet, mama Nicolei, in sufrageria casei lor din Frisia. "Era in cele din urma clar. Niels era inca tanar, dar simtea ca este o fata. Definitia medicala a sentimentelor sale este disforie de gen (*tulburare de identitate sexuala) In sfarsit exista o recunoastere a faptului ca Niels trebuie sa fie fata. Puteam discuta deschis despre aceasta. Chiar si sotul meu, care a simtit intotdeauna ca Neils este un baiat, a reactionat spunand 'Ok, daca este asa, asa sa fie'".


Chiar cand Niels era foarte tanar, Greet a remarcat intotdeauna ca era diferit fata de celalalt fiul al sau. "Era tacut, sensibil, un copil devotat, interiorizat. Cand a implinit trei ani, a vrut sa fie precum sora sa cea mare si sa ii poarte hainele si fustele". In ciuda diferentei de varsta - sora sa este cu opt ani mai mare - ei s-au jucat intotdeauna frumos. Atat prescolar cat si la scoala el putea fi gasit intotdeauna in coltul cu papusi! La aniversarea a cinci ani a vrut o papusa Barbie drept cadou. "Nu mi s-a parut ciudat si nici nu am stat sa ma gandesc la asta. Parea normal pentru Neils."

 

 

Investigatii

Cand Niels a implinit sase ani, a inceput sa discute, deschis, desprea a fi fata. El a devenit anxios si a inceput aiba enurezis atat la scoala si noaptea in pat. Parintii erau ingrijorati si l-au dus la un urolog. Dupa o serie de analize, acesta nu a gasit nimic in neregula. Au schimbat totul din jurul lui in speranta ca il vor ajuta, dar problema a continuat. Cand a implinit opt ani a facut un test psihologic pentru a determina daca exista alte probleme. Rezultatul a fost o surpriza: "Credem ca Niels ar fi mai fericit ca fata" a spus psihologul din echipa de analiza. "Credem ca este cineva care isi va schimba sexul si va deveni o fata mai tarziu, daca este lasat sa isi urmeze sentimentele".

 

 

Precum fetitele
Greet spune "Mi-a fost o frica groaznica la inceput. Nu staim ca asa ceva exista sau ca este posibil sa se intample unui baietel. Sotului meu i-a venit greu sa accepte. Nu i-am spus nimic lui Neils la inceput. Am inceput sa il observ atent. M-am gandit ca poate sa fie adevarat dar dupa care mi-am spus 'nu, nu e posibil asa ceva!' In acea perioada sorea sa poarte fusta cand venea de la scoala. Cand ajungea acasa, se imbraca in fusta. Cand sotul meu ajungea acasa il obliga sa de dezbrace de fusta. Ura faptul ca fiului meu ii place sa poarte fusta. I-a spus lui Niels ca sa nu mai poarte niciodata fusta. Dar erau si alte lucruri. Am incercat sa il fac pe Niels sa se opreasca sa se mai joace precum fetele si sa isi schimbe atitudinea sa. 'Ce as putea sa fac pentru asta?' ma gandeam si am devenit aproape disperata. M-am luptat vreo doi ani si am indraznit sa le spun unor prieteni buni despre aceasta. Au considerat ca este un comportament neobinuit, dar nu au putut sa imi dea nici un sfat. Oricum, intotdeauna m-au ascultat si m-au lasat sa vorbesc fara sa ma cenzureze."

 

 

Recunoasterea
Recunoasterea problemi a avut loc atunci cand Greet a vazut o emisiune despre copii cu trairi transsexuale. "A fost socul recunoasterii. Baieteii de la televizor erau precum Neils si se jucau fericiti cu papusile si cu tot felul de alte jucarii de fetite. Am realizat ca trebuie sa fac ceva" Prin organizatia Berdache (un grup de intrajutorare pentru parintii copiilor cu disforie de gen din Olanda) a intrat in contact cu profesorul Cohen, specialist in acest domeniu. Greet a stabilit o intrevedere cu ea. Dar inca era in dubii: "E bine pentru Niels?"

 

 

Privitul la fotografii

Ne-am uitat la poze cat timp Greet ne-a servit cu cafea. Inauntru au intrat doua fete. Erau Nicole si sora sa Ciska (21 de ani). S-au asezat. Nicole isi purta parul lung strans in coada. Era imbracata in jeansi si un tricou alb, o fetita de treisprezece ani, careia ii place sportul, cu un pic de fard la ochi. Albumul de fotografii era pe masa. "Uitati-va" spune Nicole, "acestea au fost facute cand aveam patru ani". Ne-a aratat o poza cu un copil blond. Ciska rasfoieste prin poze. Ea incepe sa rada. "Uite-o pe Nicole! Cand te-ai maritat cu Mimi, ursuletul, si eu am fost ofiterul de stare civila. Si aici... in fusta ta albastra favorita. Fusta mea!" adauga ea. Nicole ridica din spracene la auzul acestora: "Era o fusta asa de minunata, ma invarteam si se aseza asa de minunat!"

 

 

Vrand sa sara coarda

Niels avea zece ani cand el si parintii sai au avut prima intalnire cu profesorul Cohen. Greet i-a spus profesorului ca Niels s-a comportat intotdeauna ca o fata si intotdeauna s-a jucat cu jucarii de fetite. Nicole:"Era normal pentru mine. Nu ma-m gandit niciodata: sunt diferita fata de baieti. Intotdeauna am gasit ca era mai frumos sa ma joc cu fetele si sa joc jocuri de fetite." La scoala isi petrecea timpul printre fete si in pauze vroia sa sara coarda cu ele. "Nimanuia nu i s-a parut straniu sau au privit ciudat acest fapt". Ciska: "Am inceput sa ma gandesc la Niels. Aveam un baiat homosexual in clasa mea. Era mai degraba ca fratele meu, avea o tandrete, un fel dragastos si gingas de comportament diferit fata de majoritatea baietilor".

 

 

Piesele din puzzle!
A urmat o investigatie psihologica extinsa. De patru ori, Niels si parintii sai s-au intors la Univrsitate. Rezultatul final a confirmat suspiciunile lor. Greet: "Profesoul Cohen ne-a spus ca desi Neil e foarte tanar, el insusi se simtea ca este, de fapt, fata si stia ca nu este la fel ca ceilalti baieti". Parintii sai, precum si Niels, au inceput sa vada cum piesele puzzle-ului incep sa se adune. Nicole: "Atunci, in cele din urma am inceput s ainteleg complet. Facutul in pat se intampla pentru ca nu ma simteam in regula ca baietel. La scoala, deveneam iritata foarte repede. Nu eram fata care vroiam sa fiu. Acum imi dau seama ca era groaznic. In sinea mea aveam ideea: Nu pot fi eu insami. Acasa scapam de nume si neplaceri, si am descoperit ca nu era caraghios cand ma imbracam ca o fata sau cand ma jucam cu papusile Barbie in pat. Doar la scoala ma simteam ca trebuie sa ma abtin astfel incat ceilalti baieti sa nu ma priveasca prea ciudat cand vorbeam cu fetele despre problemele fetelor."

 

 

Parteneri in potrivnicie

Dupa ce rezultatul examenului psihologic a devenit cunoscut, lucrurile au inceput sa se miste repede. Nicole avea unsprezece ani. S-au dus la o intalnire a organizatiei Berdache. Greet: "Cand am ajuns acolo, ochii lui Niels aproape au iesit din orbite, pentru ca erau multi copii ca el" Ciska: " Am fost si eu cu el si am stat cu gura cascata. 'Desigur" m-am gandit 'fata e de fapt baiat si baiatul este de fapt fata'. In sfarsit era un nume pentru situatia in care se afla Neils - si doar atunci am inceput sa realizez ca erau multi copii asemeni lui si ca nu era chiar asa de neobisnuit. In timpul zilei, Niels s-a jucat cu ceilalti copii si s-a imprietenit cu altii de varsta lui. A doua zi a sovait sa se duca la scoala ca baiat. Dar s-a dus, si cand s-a intors mi-a spus ca a fost atat de trist si a plans la scoala astazi. Apoi mi-a spus: "Ieri (la grupul Berdache) am putut sa fiu eu pentru prima data".

 

 

Partea dificila!
Niels a vrut sa le spuna tuturor la scoala cum se simtea dar era nelinistit la gandul acesta. Greet a vorbit cu directoarea scolii. A sugerat ca ar fi mai bine sa spuna parintilor intai astfel incat acestia sa le spuna acasa copiilor. Astfel, la o sedinta cu parintii, dorinta lui Neils de a deveni fata a fost mentionata public. Greet povesteste: "Dupa anunt a fost liniste. Imi transpirau mainile de emotie. Apoi, doi parinti au inceput sa aplaude: 'Cat curaj sa ne spui in public' a fost reactia lor. A doua zi, mama unui copil mi-a adus o placinta cu mere. Nu mi-a fost niciodata rusine de Niels. Imi era doar teama ca nu va fi inteles si acceptat. Intotdeauna m-am gandit ca doar eu il inteleg, nu stiam ca oamenii vor zice ca nu e treaba lor sau ca genul unui copil este clar la nastere si nu trebuie schimbat." 

Pentru a elimina confuziile a scris o scrisoare deschisa, publicata in ziarul bisericii. A fost primita pozitiv. Greet: "Niels a cantat uneori la saxofon in timpul slujbei copiilor. Cateodata isi prindea parul ca fetele sau purta o bijuterie. Nu m-am simtit bine cand facea asta. Simteam oamenii cum se gandesc: ce mama isi lasa baiatul sa arate ca o fata! Acum ei stiu despre el, si ca nu a fost un capriciu prostesc, iar eu ma simt mult mai bine".

 

 

De la Neils la Nicole

Copii din clasa au reactionat de asemeni pozitiv cand Niels le-a spus tuturor ca el era de fapt o fata. A avut o multime de intrebari de la colegi. Cativa au banuit  tot timpul ceva. Acum este acceptat. Imediat dupa aceasta, Neils a plecat sa isi cumpere primele haine de fata. Nicole: "Era o jacheta si o rochie din tricot scurta inflorata" Si-a lasat parul sa creasca si a ales un nume de fata: Nicole. "La inceput, era greu sa ne aducem aminte sa ii folosim numele nou" spune Greet, "era asa de straniu. I-am spus odata in gluma:  "Hé, Nicolleke".Sotul meu greseste deseori. La putin timp dupa aceasta, am decis ca era timpul ca cei din comunitate sa o vada pe noua 'Nicole'. In timpul verii am stat doua saptamani in casa unui prieten. Acolo a putut fi, in sfarsit, Nicole, o fata reala. "Asta's eu!" a spus. A fost foarte admirata si a primit multe complimente pentru comportamentul si aspectul ei feminin.

 
 
 

 

Tratament!
Nicole ia medicamente sa ii stopeze pubertatea masculina pe care corpul ei inca nu a inceput-o. Aceasta va preveni cresterea barbii si ii va mentine vocea. Sunt o serie de avantaje in amanarea operatiei de schimbare a sexuluui, desi Nicole doreste sigur sa faca aceasta operatie cat de repede este posibil. Greet: "Cand i-am dat prima pastila, m-am intrebat 'Ceea ce facem este bine pentru ea?' Dar ne-am gandit mult timp la asta. La un moment dat trebuie sa iei o decizie. Pana la operatie, procesul este reversibil, si oricand se poate reinstaura un Neils barbat daca aceasta este optiunea. La momentul actual, Nicole este foarte norocoasa in noul sau rol social." Dupa ce sunt rostite aceste cuvinte, Nicol isi priveste mama cu un amestec de mandrie si dragoste. Ciska intrerupe pauza: "Nu m-am gandit niciodata 'Nu o face!'. Nu iti bati capul cu asa ceva si sa vrei dupa aceea sa te schimbi inapoi decat daca vrei sa te subminezi. Am o mare admiratie pentru Nicole. Am privit intregul proces prin care a trecut. Nu pentru ca as simti nevoia sa imi schimb genul. Oricum, am descoperit multe alte feluri in care pot deveni ceea ce vreau sa fiu. Nu am nevoie sa iau in consideratie parerile si opiniile celorlalti. Nicole ar trebui sa faca la fel."
 

TachinarileTeasing
In ciuda acceptului initial al schimbarii sale de catre colegii ei, abuzurile si tachinarile sunt un fenomen continuu in viata Nicolei. Mare parte a problemei este cu copii din alte clase care nu stiu povestea sau care au ascultat alte "povestiri". Cateodata o numesc Travestitul. Acum, ea este la scoala gimnaziala si povestea a inconjurat-o. "Avem un travestit in scoala!" Greet a trimis o scrisoare parintilor dar in continuare, inca mai sunt incidente. "Recent, in timpul unei pauze, doua fete s-au asezat langa mine," Nicole isi aduce aminte. "Fata de langa mine este de fapt un baiat" a spus o fata celeilalte, astfel incat sa o pot auzi. Este neplacut ca trebuie sa justific ca sunt fata." In majoritatea timpului, se descurca destul de bine cu abuzurile. Are cativa prieteni buni, cu care imparte totul. "Ei ma trateaza intotdeauna ca pe o fata si nu se gandesc ca as fi altceva."


Dormitorul Nicolei
Pe usa camerei Nicolei este un mosaic cu numele sau; a fost facut de ea. "Am unul asemanator, pe undeva pe aici, cu Niels", spune ea. Ne arata cealalta placa si o pune la loc; este ceva din trecutul ei nu din prezent. Camera este plina de jucarii de plus si papusi Barbie. "Am cel putin treizeci", spune. O Barbie de culoare, o balerina chiar si una insarcinata. "Uite, daca scoti copilul, abdomenul devine plat."

 

 

 

 
 

Nerabdare si frustrare!
Nicole gandeste ca o fata desi ea fizic este in continuare baiat. "Consider ca e plictisitor faptul ca am penis", spune ea. "Sunt inca intr-o piele gresita" Cand va implini saisprezece ani, va putea incepe tratamentul hormonal si i se vor dezvolta sanii. Cand va implini optsprezece va face operatia ca penisul sa ii fie inlaturat si sa i se creeze un vagin. Mai sunt inca cinci ani pana atunci. "Gandul ca voi fi taiata este infricosator, dar pe de alta parte, as vrea ca acesti cinci ani sa treaca mai repede. Cateodata ma cuprinde disperarea pentru ca este asa o perioada lunga de asteptare. Intre timp, trebuie sa aman totul. M-am indragostit de un baiat, dar cand a aflat ca am inca un penis, nu a mai vrut sa aiba de a face cu mine. Pot sa inteleg de ce baiatului acest lucru i s-a parut respingator, dar m-a durut rau. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa ma duc la prietenele mele si sa plang."

 

 

Intr-o zi voi fi femeie!One day I will be a woman!
Cuprinsa de entuziasm, Nicole spune: "Deaj port sutien. Are dantela alba in jurul cupelor. La inceput l-am umplut cu vata, dar acum am pungulite de gel siliconic care ii confera un aspect mai realist si imi fac un bust frumos." Nicole are un vis: "Intr-o zi voi fi femeie pe de-a intregul si voi avea o familie. Stiu ca nu pot avea copii pe cale naturala, dar vreau sa adopt copii. De asemenea vreau sa devin o actrita faimoasa."

 

 

"Ce voi face cand voi avea optsprezece ani si voi fi o femeie pe de-a intregul?

Voi da o petrecere mare si... ma voi indragosti! "


 
 

 

Urmeaza o serie de poze ale Nicolei, care nu fac parte din articolul original.

 

Nicole in aparitia la o emisiune a uneie televiziuni olandeze despre tinerii transsexuali

 
 

 

 
 
 
 
 

 
 

*Originalul articolului de mai sus, Neils werd Nicole, a fost publicat in olandeza in noiembrie 2002, pe site-ul de informatii privind disforia de gen "Landelijke Kontaktgroep T&T (LKG T&T)", sursa acestuia fiind "Friend number 48, through Gijsbers". Articolul a fost tradus in engleza de  Barbara Blake, dupa care a fost reeditat de Sonia John. Barbara are si ea o fata transgen si este dispusa sa discute orice problema legata de aceasta. Ea poate fi contactata la barbara_blake65 (at) yahoo.co.uk

 

Vedeti urmatorul articol tradus de Barbara Blake:

DISCURSUL NICOLEI IN FATA CLASEI: "Mama, vreau sa devin fata!"

Corp gresit….Au acel "cocosel"
 
 
 

 
 
 
DISCURSUL NICOLEI IN FATA CLASEI
"Mama, vreau sa devin fata!"
 
 

Nicole (13 ani) a fost principala invitata a unei emisiuni TV despre copii cu disforie de gen. Ea a decis sa spuna clasei despre ea si sa explice ce inseamna disforia de gen. Aici este textul discursului:

 

Disforie de gen. Ce inseamna disforie de gen? Baietii suferind de disforie de gen simt ca sunt fetite si se comporta ca fetitele. La fel, fetele cu aceasta conditite simt ca sunt baietei.


Eu sunt unul din acest baietei!


Ma joc cu papusi Barbie si alte jucarii de fetite, si imi place sa port bijuterii. Chiar si cand aveam trei ani, stiam ca nu vreau sa fiu baiat; mi-am prins parul scurt si am purtat inele si bratari si am imbracat fuste. Imi placea sa ma joc cu sora mea si cu papusile ei.

 

De obicei, baietilor nu le place sa se joace cu papusile Barbie, dar prefera sa se joace cu soldatei sau cu cowboy din lego. Am un lego, dar este cu vrajitoare si printese. De asemenea imi place sa ma joc cu fetele si daca nu, singura. Baietilor le plac sporturile precum fotbalul dar nu trebuie sa va povestesc eu despre asta!

 

De fiecare data cand m-am dus la scoala de ziua mea, trebuia sa le spun tuturor ce cadouri am primit. De obicei primeam lucruri pe care le puteam spune, precum carti sau jocuri. Dar odata am primit o papussa Barbie si nu am indraznit sa spun nimanuia despre ea! De asemenea, am fost confundat deseori cu o fata pentru ca am o tonalitate a vocii ridicata, dar nu au stiut mai mult. Si acum pot sa ma comport ca o fata si nu trebuie sa pretind ca sunt altcineva!

 

Am vazut un emisiune despre un baiat care se imbraca precum o fata si se juca cu papusile Barbie. Pentru prima data am inceput sa intelegem ce era! Cand parintii mei l-au vazut pe acest baiat, Willem, la TV, au inteles termenul "disforie de gen" si era ceea ce aveam si eu! Mama a trimiso scrisoare catre NCRV si ei iau dat numarul de telefon al unui grup de intrajutorare pentru parintii copiilor cu disforie de gen. Dupa aceea, mama, m-a dus la profesul Cohen din Utrecht, pentru sfaturi si evaluare. Profesorul Cohen ne-a trimis chestionare pentru mine, parintii si profesorii mei.

 

Am facut tot felul de teste. La inceput a trebuit sa stau intr-o camera cu oglinzi prin care se vedea. Din partea cealalalta puteai sa privesti fara sa fii vazut. Acolo era profesorul Cohen si cele doua asistente ale ei. Erau jucarii pentru baieti si fete precum si haine (le-am probat doar pe cele dragute!) Asistentele m-au observat cu atentie in timp ce ma jucam cu papusile. Dupa care am trebuit sa raspund la o serie de intrebari si sa rezolv niste puzzle-uri, si am avut numeroase conversatii cu profesorul Cohen. Rezultatul era ca aveam "disforie de gen".

 

A trebuit sa fac analize ale sangelui; se fac copiilor pentru ca nu se stie de ce unii sunt asa si ceilalti nu. Grupul de intrajutorare pentru parinti se numeste "Beardache", dar ce inseama? Inseamna al treilea gen, nici barbat, nici femeie, ci undeva la mijloc. Cuvantul provine din cultura nativlor din America de nord si sud.

 

Anul trecut in mai, a fost ziua familiei in Utrecht. Copii cu disforie de gen  si familiile lor s-au intalnit pe un teren de joaca. A fost prima data cand m-am intalnit cu ceilalti. Maikel mi-a spus ca imi va face prezentarile. Am mers la casutele unde erau ceilalti copii si m-am jucat cu Guido, Valentijn si Jamie.

 

In cladirea mare erau barbati care isi vopsisera parul si erau machiati. I-am vazut pe Ivette si Jerke din emisiunea tv. A fost o zi minunata. A doua zi, am decis ca ar trebui sa le spun tuturor de la scoala despre mine.

 

In ziua familiei, mi-am facut un nou prieten: Jamie. I-am scris si i-am telefonat. Cand am vorbit cu el, mi-a spus ca i-ar face placere sa ma viziteze. Mama a spus ca poate sa ramana peste noapte, si a venit in vizita. Sunt foarte fericita ca am un prieten care este la fel ca mine.

 

Nota:

 

Inainte de a vorbi in fata clasei, profesorul meu a decis ca intai parintii copiilor ar trebui sa stie despre mine si ca ei ar trebui sa le spuna copiilor. Dupa aceea puteam sa imi tin discursul. Am crezut ca, copii nu vor intelege de prima data, pentru ca parintii lor nu au inteles deloc si nu au putut sa le explice corect.

 

Dupa discursul meu in fata clasei, mi-au trimis o felicitare spunand ca ma accepta ca ceea ce sunt.

 

De curand am fost rugata sa vorbesc unui alt grup. Eram nervoasa, si cand am inceput, imi auzeam vocea cum tremura, dar nervozitatea a disparut repede.

 

Exista inca multi care nu stiu, nu inteleg si probabil cred ca sunt ciudata cand ma vad purtand haine de fata, cercei si oja.

 

 

Nicole  

 

 

 

 
 

 
Return to Lynn's TS-IIa page
 
Lynn Conway: Pagina de garda (ro)